A ști să privești lumea sensibilă înseamnă „a
prelungi viziunea ochiului cu o viziune a spiritului”, înseamnă „a străpunge,
printr-un mare efort de viziune mentală, învelișul material al lucrurilor și a
ajunge să citești formula, invizibilă cu ochiul, pe care o desfășoară
materialitate lor”. Am putea numi acest demers „metoda lui Lynkeons”, care vede
până și ce se-ascunde în măruntaiele pământului”. Pe această cale putem să
trecem dincolo de aparențele materiale și să vedem forma lor:
„Să cuprindem cu mintea, pe cât se poate,
lumea sensibilă - în care fiecare parte rămâne ceea ce este, fără a se confunda
cu alta - , ca pe o unitate în care toate stau laolaltă, astfel încât dacă
vreuna din părți se arată privirii noastre (bunăoară sfera exterioară care
îmbracă cerul), atunci reprezentarea soarelui și a celorlați aștri apar de
îndată, iar pământul, marea și toate vietățile devin și ele vizibile. Să existe
așadar în suflet reprezentarea luminoasă a acestei sfere, care cuprinde în ea
totul...” (Plotin)
În acest univers de Forme pure, în care
fiecare lucru este doar el însuși, domnește totuși o întrepătrundere
totală.
Pierre Hadot, în Plotin sau simplitatea privirii
