Din puținele mele lecturi am învățat să extrag doar elementele utile
visării. Din puținul la care asistasem m-am străduit să rețin doar ceea ce
putea, grație unui joc de ecouri îndepărtate, să se prelungească mai profund în
mine. Am făcut în așa fel încât din toate gândurile, din toate capitolele
experienței mele cotidiene să receptez numai senzațiile. I-am imprimat
vieții mele o orientare estetică. Iar aceste estetici i-am dau un sens pur
individual. Am făcut-o să-mi aparțină exclusiv.
Apoi m-am străduit, pe traiectul hedonismului meu intern elaborat minuțios,
să fug de sensibilitățile sociale. M-am blindat treptat împotriva sentimentului
de ridicol. M-am antrenat să rămân insensibil fie la apelul simțurilor, fie la
solicitări /…/.
Am redus la minim contactele cu ceilalți. Am făcut tot ce-am putut să pierd orice iubire
pentru viață /…/. Treptat m-am despuiat
chiar și de dorința de glorie, ca un om doborât de oboseală care se dezbracă să
se culce.
Fernando Pessoa, în Cartea neliniștirii
