16 februarie 2013

Ritmul stins - Vasile Zamfir




În cântecele mele stă simțirea
ca-n niște urne cu cenușă pline
și-n mine-nvie numai amintirea
acelor lumi ce-s moarte și străine.

Ca în firide stă ea nepătrunsă:
aici e vis, dincolo iubire
în cântecul acela stă ascunsă.
Destin și lacrimi de safire.

În dimineți uitate iarăși caut
Cu lacrimi între gene-ngândurat,
Și pipăi iarăși găuri mici de flaut
prin care tinerețea mea s-a scuturat.

Sunt eu acel ce-n urmă a rămas,
în fiecare cântec răspândit,
Cum mi-a căzut întârziatul pas
în timp stingher, acum obosit.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...