Dacă nu mă înșel cumva, dacă toate semnele care se adună sunt precursoare ale unei noi răsturnări a vieții mele, ei bine, mi-e frică. Nu pentru că viața mea ar putea fi mai bogată, grea sau prețioasă. Dar mă tem de ceea ce se va naște, de ceea ce va pune stăpânire pe mine - și mă va duce cine știe unde ? Peste câteva luni, peste câțiva ani, mă voi trezi spetit, dezamăgit, în mijlocul unei noi ruine ? Aș dori să văd limpede în mine însumi înainte de a fi prea târziu.
Jean-Paul Sartre, în Greața
