Când ajunge scrisul să fie poezie ?

     C.D.: Când ajunge scrisul să fie poezie? Există un proces psihologic la mijloc?
     C.R.: Scrisul îți dezvoltă și formează mintea, te ajută să îţi conştientizezi emoţiile, fiind instrumentul de comunicare a patrimoniului emoţional universal, dar şi creator de lumi. Atunci când simţi mai mult decât poţi spune, te exprimi mai înalt, iar mesajul are o formulă de comunicare artistică. Regină este poezia. Cel care scrie aduce în zona conșientă arhetipuri necunoscute. Jung susținea că odată scoase la lumină, arhetipurile energizează zona socială, culturală. Vitalizează, împrospătează şi determină progres cultural. Conștiința socială ar trebuisă înțeleagă despre poet că este important tocmai când este contestatar, mânat fiind de inspirație, de dorința de libertate. Poezia nu este finită, este un drum, iar poetul mizează cu viața lui pentru acest vis. Nu i se garantează nimic, totul e gest gratuit, necondiţionat. Aici este frumuseţea, în gratuitate. De aceea, poetul nu poate fi ucis, şantajat, manipulat. Putem vorbi despre scris ca formator de opinie, de stil, ca viziune, ca document istoric, sau, de ce nu, ca oglindă culturală. Scrisul ajunge să fie poezie când poetul prinde imaginarul colectiv şi îi dă formă.

Interviu cu Radu Camelia

(http://cameliaiulianaradu.blogspot.ro/2012/11/poezia-este-intentia-alimentata-de.html)