Nimeni nu ajunge de la bun început la
frivolitate. Este un privilegiu și o artă; e căutarea superficialului de către
cei care, dându-și seama de imposibilitatea oricărei certitudini, sunt
dezgustați; este fuga departe de abisuri, care, fiind în mod firesc fără de fund,
nu pot duce nicăieri.
Rămân totuși aparențele: de ce nu le-am înălța până la nivel unui stil ? Astfel
poate fi numită orice epocă inteligentă. Omul ajunge să găsească mai mult
farmec în expresie decât în sufletul care o poartă, în grație decât în
intuiție; emoția însăși devine șlefuită. (...)
Astfel, frivolitatea este antidotul cel mai eficace pentru răul de a a fi
ceea ce suntem; prin ea înșelăm lumea și ascundem caracterul indecent al
profunzimilor noastre. Fără artificiile ei, cum să nu regreți că ai un suflet ?
Ce infern sunt pentru ceilalți singurătățile noastre epidermice ! Dar tot
pentru ei, și uneori pentru ei înșiși, ne inventăm aparențele.
Emil Cioran, în Tratat de descompunere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu