De unde vin ? De unde se coboară
În mine nălucirea lor adâncă ?
Vor fi rămas din vremi de-odinioară ?
Se smulg din vremi neîmplinite încă ?
Câte tăceri s-or fi topit în ele ,
Că sunt atât de limpezi și de pline !
Făcute-s printre nalte bolți senine ,
S-alunece pe lungi priviri de stele .
Din stele chiar vor fi venind ! Sau , poate,
Vrun băștinaș din alte lumi străbate ,
Cercetator, atât amar de drum
Și la fereastra minții mele bate
Cu-o mână străvezie ca de fum . . .
O, glasuri care m-ați ales popas ,
Când n-oi mai fi și eu decât un glas ,
Mă veți lua pe calea de apoi
Prin vămile văzduhului cu voi ,
Sau mă veți părăsi în drum, stingher ,
Uitat, pierdut în vrun străin ungher
Al cosmosului fără jos și sus ,
La fel cu-atâtea glasuri ce s-au dus ?