Iubește-mi mâinile... - Elena Farago

Iubeşte-mi mâinile

Şi ochii

Şi iartă-le dac-au fost clipe

În care n-au ştiut să-ţi spună,

În care n-au putut să-ţi dea

Atât cât ar fi vrut,

Atâta – cât poate doru-ţi le cerea

În dragostea,

În îndoiala,

În deznădejdea unei clipe...

Iubeşte-mi mâinile 

Şi ochii

Şi iartă-le nevruta vină

Că prea târziu veniră-n cale-ţi

Şi prea curând se duc de tot...

Dezleagă-mi sufletul de vina

Că în curând n-am să-ţi mai pot

Aduce-n mâini

Şi-n ochi

Durutul,

Târziul zâmbet de lumină...

Iubește-mi mâinile

Și ochii,

Și iartă-le dacă durerea

Că ți-au plecat va fi ma mare

Decât norocul c-au venit...

Iubește-mi mâinile

Și ochii

Și iartă-le că n-au puterea

Din moartea lor

Să-ți crească vieții

Nestinsul zâmbet de zenit...