Suntem făcuţi mai mult din noapte - Alexandru Philippide

Violeta Radkova Art

Suntem făcuţi mai mult din noapte.

Prezentul cu scânteia lui nu poate

să lumineze-abisurile toate

Şi veşnicul amurg din noi.

Din când în când doar ies din adâncime

Ca nişte vietăţi din fund de mări

Necunoscute amintiri

Ce parcă nu sunt ale noastre,

Fragmente dintr-o viaţă pe care n-am trăit-o,

Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;

Un braţ, o ţeastă, lacul unui ochi

Cu nuferii pe care nu-i cunoaştem

Şi-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.

În marii munţi de-ntunecime

Sunt osândit să sap necontenit:

Ce voi găsi în adâncime,

Comoara unui gând nemărginit

Sau vechea stearpă-ntunecime?

Dar dacă noaptea mă va birui

Şi negre avalanşe grele

Din muntele cel mare se vor rostogoli

Şi mă vor nărui cu ele?

Trecutul meu şi alte trecuturi şi mai vechi

Ca nişte continente scufundate

Sub suflet stau necercetate

Cu urme anonime şi străvechi:

Sunt visuri ale stâncii ancestrale,

Sunt amintiri din viaţa mea de plantă,

Fiori de viermi şi nostalgii astrale

(Şi poate-o tainică prefigurare

A vieţii mele viitoare).

Dezgrop în mine rădăcina lumii;

În pieptul meu ce amintire grea!

O urnă-n care veacuri de vis şi-au pus cenuşa:

Luna sau inima mea?