11 aprilie 2013

Marile tăceri - Tudor Arghezi



La geamul sufletului tău
Se-ngrămădesc părerile de rău.
Le uiți un timp, dar ele se adună
Și se șoptesc alături împreună.

Voiai să uiți de tot, să uiți de toate, 
Și, încercând, văzuși că nu se poate.
Să fie leac? Să ți-l aducă cine?
Că morțile, și ele, se-ngrămădesc în tine.

Și lacrima-i amară, 
O lacrimă de rouă și-o lacrimă de ceară.
Că am aprins în geam o lumânare
Și-o candelă, la ce-a mai fost și doare.

Au tremurat ca doua stele, 
Într-o-ngânare mută între ele, 
Mâhnirilor și vieților trecute, 
Răbdate pe tăcute.

De câte ori, trăite, ai murit?
Mâhnirile ascunse le-ncepi și n-au sfârșit.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...