Viața neputându-se împlini decât în
individuație – această ultimă temelie a singurătății –, fiecare ființă este, în
mod necesar, singură prin însuși faptul că este individ. Totuși, nu toți
indivizii sunt singuri în același fel și cu aceeași intensitate; fiecare se
situează pe o treaptă diferită în ierarhia singurătății; la capăt se situează trădătorul:
el își dezvoltă calitatea de individ până la exasperare. (...)
Dar există o modalitate mult mai
complexă de a trăda, fără referință imediată, fără legătură cu un obiect sau
persoană. Astfel să abandonezi totul fără
să știi ce reprezintă acest tot; să te izolezi de mediul tău; să respingi - printr-un
divorț metafizic - substanța din care ai fost alcătuit, care te înconjoară și
care te poartă.
Emil Cioran, în Tratat de descompunere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu