Iubita mea cu ochii mai calzi ca primăvara
N-auzi și tu departe-al clopotului glas ?
N-auzi și tu ca mine trecând pe sus amara
Și strania cântare a bunului rămas ?
Adună flori, adună... Ce-ți pasă ție, floare
Că-n astă primăvară atâția oameni mor ?
Tristeți nedeslușite de ce să se coboare
În sufletu-ți de rouă, curat ca un izvor ?
Tristețea primăverii tu n-o cunoști, iubito
Ea vine din adâncuri de suflet încărcat,
În ea e tinerețea ce-n van ai risipit-o
Și-și plânge timpuriul amurgul întunecat.
(fragment)
