6 mai 2013

Despre vis ca zestre divina - Novalis





Nu este oare fiece vis, chiar și cel mai încâlcit, o stranie înfiripare care, fără a ne purta neapărat gândul către o providență divină, nu este totuși altceva decât smulgerea, plină de tâlc, a unei fâșii din cortina de taină ce cade în mii de falduri înlăuntrul nostru ?
Mie unuia visul îmi pare o armă cu care ne apărăm de regularitatea și obișnuitul vieții, o înzdrăvenire, o libertate, a fanteziei încătușate, prin care acesta din urmă aruncă unele peste altele toate imaginile vieții și întretaie seriozitatea statornică a omului matur cu un vesel joc de copii. Fără vise am îmbătrâni neîndoielenic mai repede; de aceea putem socoti visul, chiar dacă nu nemijlocit, totuși care pe un dar de sus, ca pe o  zestre divină, ca pe un însoțitor plin de bunăvoință în pelerinajul la Sfântul Mormânt.


Novalis, în Heinrich von Ofterdingen

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...