18 iulie 2015

Noaptea, pe țărm... - Anghel Dumbrăveanu



Noaptea, vin singur pe țărm să m-ascult,
Noaptea, când totul se retrage în umbră,
Și însăși marea e un nesfârșit întuneric
Din care vin elemente ca-ntr-o altă geneză.
Îmi spun: aceasta e o jertfă zadarnică,
Un spectacol bizar, o risipă de forțe,
Dar totul sună epuizant de frumos,
Și din vrajba sonoră va rezulta împăcarea.
Prea multe zboruri lasă marea pe țărm,
Prea multe gânduri cheltuiesc căutându-te.
O, dacă te-aș lovi de-a pururi cu visul,
Te-aș preface-n nisip – de-aceeea rămân
Atât de departe, atât de statornic tăcut...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...