22 iulie 2015

Pierderea semnificației - Antoine de Saint-Exupéry



Îmi amintesc ceea ce li s-a întâmplat atunci când tatăl meu a aşezat trei mii de refugiaţi berberi într-o tabără la nordul oraşului. Nu voia ca ei să se amestece cu ai noştri. Fiindcă era bun, i-a hrănit şi le-a dăruit stofe, zahăr şi ceai. Dar fără a le cere să muncească în schimbul darurilor mărinimiei sale. Astfel încât ei n-au mai trebuit să se îngrijească de subzistenţa lor şi fiecare ar fi putut să spună: „Puţin îmi pasă de ceea ce nu mă priveşte. Dacă am ceaiul meu, zahărul meu, măgarul meu bine hrănit şi femeia alături de mine, iar copiii cresc în vârstă şi în virtute, atunci sunt pe de-a-ntregul fericit şi nu cer nimic mai mult…”.
  Dar cine i-ar fi putut crede fericiţi? Mergeam câteodată să-i vizităm, atunci când tatăl meu dorea să mă înveţe.
  „Vezi, spunea el, se îndobitocesc şi putrezesc încet… Nu în carnea, ci în inima lor”.
  Căci totul, pentru ei, îşi pierdea semnificaţia. Dacă nu-ţi joci averea la zaruri, este bine totuşi ca zarurile să însemne pentru tine, în vis, domenii şi turme, lingouri de aur, diamante pe care nu le ai. Care sunt în altă lume. Dar vine ora când zarurile nu pot să mai reprezinte nimic. Iar jocul nu mai e posibil.
  Iată că protejaţii noştri nu mai aveau nimic să-şi spună. Îşi isprăviseră întâmplările de familie, care semănau toate între de. Isprăviseră să-şi descrie unul altuia cortul, căci toate corturile lor erau asemănătoare. Nemaiavând teamă, nici speranţă, încetaseră să inventeze. Se foloseau încă de limbaj pentru efecte rudimentare: „Împrumută-mi lampa ta de încălzit”, putea spune unul. „Unde este fiul meu?”, putea spune altul. Umanitatea răsturnată în litiera ei, având ieslea deasupra, ce-ar fi putut dori? în numele cărui lucru s-ar fi putut bate? Pentru pâine? Primeau. Pentru libertate? Dar, în limitele universului lor, erau infinit de liberi. Înecaţi chiar în această libertate nemăsurată, care îi goleşte pe unii bogaţi de măruntaiele lor. Pentru a triumfa asupra duşmanilor lor? Dar nu mai aveau duşmani!
(...)
Îmi spunea de asemenea: „Ceea ce vezi aici sunt carcase de oameni. Dar omul nu se mai află înăuntru. ”.





Antoine de Saint-Exupéry, în Citadela

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...