Ciuruit mi-i trupul de cuvinte,
Sunt ogorul semănat cu răni,
Vai,sufletul liniştii mă minte
Şi-am să-l beau din aurite căni.
Cîntecul din ochii mei se pierde
Undeva în cer, de unde rar
Mai aruncă în poeţi cu verbe
Şi dispare ca un solitar.
Neamuri de cuvinte-mi bat în poartă,
Cînd prin tine dragostea îmi plimb
Şi mă rog Domnului bun din soartă
Să-mi dea veşnicie pentru-un timp
