Pictură: Ann Mortimer
Aș fi vrut să-mi cunoști fiecare gând
Și bătaia de inimă a fiecărui vis -
Dar despre jarul lor, în versuri am scris
Doar din când în când.
Aș fi vrut să vii cu mine în singurătate, pe culmi,
Dar când buzele încercau să-ți spună,
Mi se făcea obrazul ca lumina de lună,
Și-n sânge-mi vuia o pădure de ulmi.
Nici o vorbă nu mi se înfiripă-n gură,
În fața ta, întreagă și clară...
De emoție, cuvântul - veșnic în faza primară,
Se-nroșește ca floarea de răsură.
(via text-pretext.blogspot.ro)
