Veta Lyubimova Art
Multă vreme am considerat că acasă există numai în suflet, şi atunci el este ceva foarte larg şi abstract (poţi să te simţi acasă în gerul năprasnic dintr-o auroră boreală sau într-o sală de muzeu), în timp ce casa e locul în care doar trupul e cel ce se simte în largul lui (având sentimentul cochiliei care îl apără pe melc de iminenţa atacului). Acum cred că aceste viziuni fac parte din exerciţiile prin care tânărul învaţă multe lucruri despre sine, îşi creează şi delimitează teritoriul, învaţă să-şi descopere graniţele dureroase şi descoperă că, oricât de puternic şi de invincibil ar fi, sau i se pare că este, între lume şi sine trebuie să pună o fereastră menită să adauge libertăţii trupului noţiunile de înafară şi înăuntru, iar sufletului să-i creioneze spaţiile intime versus cele sociale, respectiv personale versus universale. Pe această nevoie foarte omenească se bazează instinctele noastre faţă de casă şi de acasă.
Dar e sigur că cel ce vine în casa mea intră de fapt, cu voia mea, în sufletul şi în inima mea, şi, de pe această poziţie de gazdă primitoare, eu îţi spun, dragă Angela Baciu, bine ai venit! Aici e lumea unde citesc, trăiesc, oficiez simplitatea şi bucuria vieţii, celebrez nevoia de armonie şi de linişte. Precum un englez drag mie, îţi spun My Home is my Castle.
Interviu cu poeta ANGELA FURTUNĂ, realizat de ANGELA BACIU
de pe poezia.usriasi.ro
