Veta Lyubimova Art
În tot ce vezi, e-un strop de-mpotrivire.
Izbeşte viaţa-n om, rezistă digul,
şi-atunci când prin ţinuturi de iubire
Ciudate trenuri îşi descarcă frigul.
În tot ce vezi e un război şi-o pace.
Pe-un vers se odihneşte depărtarea,
şi tu întrebi nisipul care tace
Cu câtă piatră se hrăneşte marea.
În orice miez al clipelor prezente
Stă un savant cu nopţile înfrânte
Ce calculează câte elemente
Îi trebuie materiei să cânte.
şi negăsind formula aşteptată
Ce stă ascunsă-n subţiori de vânt.
Lăsa-vom poeziile să bată
Ca nişte inimi pline de pământ.
