7 septembrie 2015

Speranță - Pavel Bunčák

Willem Haenraets Art


I

Suflet învelit în corp
corp învelit în splendoare
cine să mai desfacă pachet din pachet
cine să taie fără să ucidă
ochi și degete și gură
porțile toate 
prin care se varsă
în tine prin tine vorbele


Sufletul îngropat
sâmburele tău sâmburele pământului
străbate
în zbaterea
pașilor lacrimilor și a îmbrățișărilor
în umbre de castele și ruine
peste morminte uitate,

Suflet de nea troienit
înflorit
ca un măr ca un izvor
ca o stâncă ca un lemn aromat
pe o cruce urcat
Zadarnic nu-i niciodată
cuvântul ce nu-mbătrânește.

II

Din albul și umbrele trandafirului
modelez cu vîrful degetului
ochii și gura
Pentru cine de ce
De bucurie

În fine la orizont apar
vorbele de care mă tem
e timpul de plecare
ziua se umple de noapte
noaptea se umple de vise
și cine are dreptul
să-și facă din vis un castel
spre care duce drumul
pornit din strălucirea ochiului negru
E ca o adiere

Să scînteieze nerostitul cuvînt
pe boltă de limbă
în nopțile lungi
ca tăcerea în toiul poemului
pe care-l scriu
pentru cine de ce
de bucurie
că ești o floare
că ești femeie

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...