Pictură: S. Stoev
Frunze metalice cad,
Oglinda apei e spartă –
Frunze metalice cad,
Le-nvaluie apa, le poartă.
Dragostea ta m-a strigat ?
Vantul îmi bate în poartă
E de mult, de demult
Cântecul apei aceste –
E de mult, de demult
Șoapte colindă prin trestii.
Dragostea ta s-o ascult?
Murmurul clar al poveștii.
Taie văzduhul plutind
Razele soarelui-spade,
Taie văzduhul plutind
Stoluri de păsări nomade.
Țară, în gând te cuprind...
Bruma sau liniștea cade.
Ceața albastră în vad,
Seamană oamenii grâne,
Ceața albastră în vad, –
O, dimineața de mâine!
Frunze metalice cad
Aura toamnei rămâne.
