„Au început să fie iar arborii de aur
și tremură minunea paletelor de foi.
Se pârguiește vremea întinsă pe coclauri,
Divinități streine au poposit la noi.
Oracolele-s clare și pacea scânteiază.
E-n tot o plinătate cu-ndemnuri de huzur.
Din slavă, peste liniști, o pajură veghază
Ca într-ompărătească hrisoavă de azur.
Dar aur și azururi sunt goale vicleșuguri
Aduni din orice toamnă o boabă de-nțeles,
și dincolo de tarcul îngustelor belșuguri
Dă orizont tristeții imensul câmp cules.
Tu strâns lipește obrazul de ziua care trece,
E ce-ai mai drag sub cerul atâtor spulberări...
Obrazul dulce-al zilei, mai tras și tot mai rece,
încet se depărtează, întors spre alte zări.”
Pictură: Cathy Hillegas
