„Timpul distruge tot ce avem preţios, el nimiceşte orice, sfărâmă şi sleieşte. Oare aşa e? Oare timpul nu face decât să îmbătrânească lumea? Oare nu ne şi întinereşte, totodată? Da, trupul îmi este bătrân, dar mintea? Sufletul lacom să afle veşti despre Mircea Euclid este tânăr acum. Şi el este creaţia timpului. Cândva, în tinereţe, am scris un poem:
Timpul care a fost înapoi
E acum înainte
Faţa lui fără văl se acoperă cu o mătase-nstelată,
Cine i-a dat veşmânt şi podoabă ?
Cum s-a născut spectacolul lui trecător?
În curgerea pe nesimţite a timpului
În mişcarea lui fără formă
Cine-nfloreşte florile ?
În fiece clipă noi forme apar
Din oceanul pustietăţii
Şi cad pe ţărmul neţărmurit.
Valurile îmblânzesc o iluzie a morţii. ”
(Maitreyi Devi – Dragostea nu moare)
Pictură: Irina Chipenko
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu