Se simțea oarecum sfâșiat între două lumi: una solid burgheză, în care totul se desfășura potrivit unor reguli, și rațional, așa cum fusese obișnuit, și alta romanească, plină de umbre, de mister de sânge și de surprize nebănuite. Un surâs zeflemitor, pe care ar fi vrut să-l păstreze mereu pe buze, se lupta cu un fior care-l strângea în spate. Astfel se născu o pâlpâire a gândurilor...”
Atunci își dorise să aibă, în sfârșit, o certitudine a sa; nevoi statornice care să determine deosebire a dintre bine și rău, dintre util și inutil; să știe că poate opta – chiar dacă opțiuna e greșită – ceea ce e totuși mai bine decât să receptezi totul de-a valma.
(Robert Musil – Rătăcirile elevului Torless)
Bojan Jevtic Art
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu