21 ianuarie 2017

Fugă și izolare – Fernando Pessoa

Gleb Goloubetski Art 
Însă faptul că mi-am impus să mă exclud de la scopurile și manerele vieții, să caut să mă rup de orice contact cu lucrurile - m-a condus tocmai spre cele de care încercam să fug. Eu nu voiam să simt viața, nici să ating lucrurile, știind, din experiența temperamentului meu contagiat de lume, că senzația vieții era pentru mine întotdeauna dureroasă. Numai că, tot evitând acest contact, mă izolam și, izolându-mă, se exacerba sensibilitatea mea, deja excesivă. I-ar fi priit sensibilității mele dacă aș fi putut să rup orice contact cu lucrurile. Însă o astfel de izolare totală nu poate fi realizată. Cât de puține gesturi aș face, continui totuși să respir și, oricât de puține inițiative aș avea, continui să mă mișc. Deci, nereușind decât să exacerbez sensibilitatea prin izolare, am ajuns în faza în care factorii minimi, cei care înainte nici măcar pe mine nu mp afectau, acum acționează asupra mea ca niște catastrofe. M-am înșelat în ceea ce privește metoda de a fugi. O luasem la fugă pe o scurtătură incomodă, ca să ajung în locul de unde plecasem, adăugând astfel ororii de a trăi acolo și oboseala călătoriei.

(Fernando Pessoa, Cartea neliniștirii)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...