Nydia Lozano Art
Annette simțea că atît timp cît va fi singură, nu se va realiza deplin: spiritul, trupul și inima îi vor rămînea incomplete. Dar despre trup și inimă își vorbea cît mai puțin: prea îi veneau des în minte.
Ajunsese în acel ceas al vieții cînd nu mai poți trăi fără un tovarăș. Femeia, chiar mai puțin decît bărbatul; căci în femeie dragostea nu trezește numai iubita, ci și mama. E adevărat că ea nu-și dă seama: cele două năzuinți se topesc în același simțămînt. Fără să-și oprească gîndurile asupra nici unui om, Annette simțea cum nevoia de a se dărui unei ființe – mai puternică și, în același timp, mai slabă decît ea – îi cuprindea inima. Simțea nevoia unui om care s-o cuprindă în brațe, a unei făpturi pe care s-o hrănească cu laptele ei. La gîndul acesta, duioșia o toropea; arfi vrut ca tot sîngele ei să se prefacă în lapte, ca să-l poată da, bea!
Da, iubitule!Să dea totul! Ba nu! Nu putea să dea totul. Nu-i era îngăduit… Să dea totul! Da, laptele, sîngele, trupul, dragostea…
(Romain Rolland – Inimă vrăjită)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu