„Începuseră să se poarte cu ea așa cum te porți cu o fiică, o fiică, ce e drept, cam nestrunită, pe care trebuie s-o înveți. Îi făceau cunoscut care era mersul zilelor, lunilor și anotimpurilor Brissot, care sînt legăturile lor din provincie și din Paris, ce îndatoriri de rudenie au, ce vizite trebuie sa facă. Îi înfățișau, într-un cuvînt, lanțul nesuferit al corvezilor sociale, care fac peunele femei să geamă, dar de care unele sînt foarte mîndre. Pentru că, deși se simt hărțuite, mișcarea asta neîntreruptă le dă iluzia că folosesc și ele la ceva. Această viață mecanică, aceste legături fățarnice, aceste nesfîrșite convenții îi erau nesuferite Annettei. Totul părea orînduit dinainte; treburile, plăcerile – căci existau și plăceri – doar că erau și ele orînduite dinainte. Trăiască suferințele neprevăzute în program! Dar nici o nădejde sa ieși din program, nici chiar cînd e vorba de suferință. Annette se vedeastrînsa ca o cărămidă într-un zid. Cu nisip și cu var. Cu ciment roman. Mortar Brissot.”
(Romain Rolland – Inimă vrăjită)
Pictură: Manuel Nunez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu