Aţi remarcat că muzica eliberează spiritul ? că înaripează gândirea ? că te face atât de filosof pe cât eşti mai muzician ? Cerul mohorât al abstracţiunii pare brăzdat de fulger; lumina devine îndeajuns de puternică pentru a evidenţia „filigranul” lucrurilor; marile probleme devin atât de apropiate încât pot fi cuprinse; îmbrăţişarea ca şi cum am fi pe vârful unui munte. Tocmai în acest fel definesc eu patosul filosofic. Şi fără să-mi dau seama, îmi vine în minte răspunsuri, o puzderie de probleme rezolvate, un noian de înţelepciune...
