16 decembrie 2017

Balaka – Rabindranath Tagore




…O, nour de Lebede!
Aripile voastre îmbătate de duhul furtunii
supuneau cerul cu râsul lor voios și sălbatic
și trezeau valuri de uimire în oceanul văzduhului!


Sunetul aripilor voastre!
precum zgomotul încarnat al nimfelor cerești
rupea marea dorință a liniștii ascetice ;
o palpitație trecea prin trupurile colinelor
încinse de beznă
și toată pădurea mută de Deodari tremura.


Se părea că mesajul aripilor
pentru o clipă aducea o sete nebună de mișcare
în inima munților mereu neclătinați.
Colinele deveneau nouri plutind fără țintă prin
Baiçakh,
sirurile de arbori îsi smulgeau rădăcinile
si se pierdeau în căutarea limitelor lor în ceruri,
întinzându-si de asemenea aripile pe urmele sunetului.

Visul serii se sfărâma,
se năstea un dor adânc, un dor de moarte către dincolo!
Prin voi sufletul lumii retrimițea strigătul în toate părțile :
Nu aici!
nu aici!
undeva în altă parte!


Aud chemări după chemări ale omului,
plecate pe căi nevăzute
Din trecutul adânc până în viitorul ce nu s-a născut încă.
Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat
Acel suflet, acea pasăre fără lăcaș
Ce zi si noapte, pe lumină si beznă, de la un țărm cunoscut
la altul neștiut, aleargă!
Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat
și de cântul său unic:
Nu aici!
nu aici!
pururi în altă parte!

5 decembrie 2017

Ernest Hyde – Edgar Lee Masters

Pictură: Alexander Ilichev

„Mintea mea era o oglindă;
Ea vedea ceea ce vedea, ştia ceea ce ştia.
În tinereţe mintea mea era doar o oglindă
Într-o rapidă maşină zburătoare,
Care prindea şi pierdea bucăţele din peisaj.
Apoi, cu timpul,
Crăpături mari au apărut în oglindă,
Lăsând lumea de afară să intre înăuntru
Şi lăsând sinele să privească în afară.
Astfel se naşte sufletul, în durere,
O naştere cu câştiguri şi cu pierderi.
Mintea vede lumea ca pe un lucru aparte,
Dar sufletul simte lumea de-o esenţă cu el.
O oglindă crăpată nu reflectă imagini –
Şi aceasta este tăcerea înţelepciunii.”


Epitaf de Edgar Lee Masters  
Traducere de Petru Dimofte

3 decembrie 2017

Niciodată voința altuia... – Fernando Pessoa

Casey Baugh Art 

„Niciodată voința altuia, oricât de seducătoare ar fi,
N-o împlini în numele tău. Rămâi stăpân pe ceea ce faci,
Sclav nu fi nimănui, nici măcar ție însuți.
Nimeni nu te poate face ceea ce ești tu. Nimic nu te schimbă.
Involuntarul tău destin intim împlinește-l
Cu superbie. Fii propriul tău fiu.”



Traducere: Dinu Flămând


Dorește-ți puțin – Fernando Pessoa

Casey Baugh Art 


Dorește-ți puțin: vei avea totul.
Nu-ți dorni nimic: vei fi liber.
Chiar și iubirea ce ne-ar fi dată,
Ne cere ceva, ne oprimă.



28 noiembrie 2017

Și sufletul ţi-era – Pedro Salinas

Phillip Alexius de László Art


Şi sufletul ţi-era 
deschis şi-atât de clar
încât eu niciodată
nu am putut să intru.
Am căutat cărarea îngustă,
trecerea înaltă şi dificilă...
Dar spre sufletul tău
duceau drumuri largi.
Am pregătit scara -
visam ziduri înalte
veghindu-ţi sufletul -
dar sufletul tău
era fără de pază,
de ziduri şi zidiri.
Am căutat uşa 
îngustă şi joasă
dar sufletul tău
de clar ce era
nu avea intrare.


27 noiembrie 2017

Sonet CLXV – Vasile Voiculescu

Charmaine Olivia Art

Iubita mea, ai suflet adânc întortocheat
- Vast labirint, ascuns sub palatul frumuseţii
În care-un minotaur domneşte nendurat,
Flămând de duhul slavei şi carnea tinereţii...
Mulţi îndrăzneţi pieiră în tainiţele-i sumbre,
Feciori eroici, pradă daţi fiarei suverane...
Acum m-alătur şi eu fugarnicelor umbre,
Cobor, dar fără teamă-n vârtejul de capcane.
Căci tu mi-eşti Ariadna şi-mi dăruieşti un fir
Din pletele-ţi de beznă, o călăuză vie:
Şi nu să scap din cursă îl ţin şi îl deşir,
Ci mai afund să intru în neagra-mpărăţie;
Dedalicul tău suflet locaş mi l-am ales
Şi jur că niciodată din el n-am să mai ies.









23 noiembrie 2017

El este cel mai dinlăuntru... –Rabindranath Tagore

Foto: Kemal Kamil AKCA

El este cel mai dinlăuntru,
cel ce-mi trezeşte mugurul fiinţei
cu tainice, profunde-atingeri.
El este cel ce-şi pune vraja peste ochii mei
şi cu o dulce încântare cântă
pe harpa inimii mele,
în schimbătoarele cadenţe de plăcere şi durere...
El este cel ce ţese pânza MAYA
în pieritoare mantii de-aur şi argint,
de-albastru şi de verde, lăsând pe falduri
să i se străvadă-n mers piciorul,
la atingerea căruia leşin.
Şi zilele vin şi zilele trec,
şi el este cel ce deapururi
îmi mişcă inima sub mii de nume,
sub mii de măşti şi-atâtea delirante bucurii
şi-amarnice mâhniri.


20 noiembrie 2017

Eu sunt – Rabindranath Tagore

Daniel F. Gerhartz Art

Timpul călătoriei mele este lung;
calea pe care o am de străbătut este fără sfârşit.

Am ieşit pe aripile primei raze de lumină
şi mi-am urmat drumul prin singurătăţile lumilor,
lăsând urmă mea pe atâtea stele.

Calea cea mai lungă mă aproprie cel mai mult de tine
şi modularea cea mai întortocheată este tocmai cea care duce
la perfectă simplitate a acordului

Călătorul trebuie să bată la toate porţile înainte
de a ajunge la a sa.Trebuie să rătăcim prin toate lumile din afară
pentru a ajunge în sfârşit la templul cel mai lăuntric.

Lăsat-am ochii să rătăcească departe , înainte
de ai închide şi de a spune: Tu eşti aici.

Această întrebare , această aşteptare
se topeşte în lacrimile a o mie de fluvii şi cufundă lumea
sub valul acestei certitudini: Eu sunt.


17 noiembrie 2017

Iluzie și nepăsare – Romain Rolland

Antonio Mancini Art

„Alături de dragostea față de ființele cele mai dragi, alături de afluxul patimilor, alături de  întreaga reînnoire a vieții adunate în această vară tîrzie, simțea cum o cuprinde o stranie nepăsare. Nepăsarea celor care s-au folosit, de atîtea ori, în pasiune, în suferință și bucurie, de lanțurile iluziei, nepăsare la gîndul că lanțurile acestea se desfac și că, dacă mai păstrezi încă întipărite în carne urmele lor adînci, e pentru că asta-ți face plăcere și pentru că, pe ascuns, strîngi chiar tu chingile: și iluzia se păstrează, pentru că o iubești, ține pentru că tu vrei, pentru că vrei să țină. Dar dacă n-ai vrea să țină? Dar dacă n-ai vrea? Știm asta, știm! mai bine să nu ne gîndim. Degeaba te împiedici să te gîndești. Știi! Sînt ochii limpezi și rîzători ai Libertății.”

(Romain Rolland  Inimă vrăjită)


13 noiembrie 2017

Trecere – Romain Rolland

Philip de László Art

Nu sînt grăbită. Tot ce am dobîndit e al meu. E a mea sorbitura asta de aer. Să respir adînc ! Coșmarul care apasă asupra Europei și a mea, povara suferințelor, s-a împrăștiat pentru cîtva timp – un timp care va trece foarte iute – dar și eu voi trece, totul trece, și trebuie să știu să mă bucur de timpul ăsta. Știu asta.
(Romain Rolland – Inimă vrăjită)

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...