O lacrimă
Desprinsă dintre genele unei plăpânde amintiri
Ce stă ascunsă-n fundul unui suflet
Căzu
Pe albul unei fragede petale...
O rază de-te peste ea
Şi-i zise:
„Simt din căldura ta că nu eşti bob de rouă...
De unde vii şi ce eşti ?”
În vreme ce se destramă în pulbere de soare,
Răspunse lacrima:
„Eu sunt un strop de suflet
Şi sunt
Ca picurii izvoarelor fierbinţi:
Vin totdeauna din adâncuri - mari!”
