Nu
poţi cunoaşte un om decât după nivelul l-a care s-a ridicat muzica în sufletul
lui. Dar, cum nu mă interesează decât cei inundaţi de ea, mă dispensez de
cunoaşterea oamenilor.
Există suflete
muzicale care n-au educaţie şi cultură muzicală. Ceea ce înseamnă că ne naştem
cu o sumă de vibraţii pe care le pun în valoare tristeţile noastre. Purtăm
toată muzica pe care n-am auzit-o în decursul vieţii, dar care zace pe
străfundurile memoriei. Tot ce e muzical în noi este o chestie de amintire. Pe când nu aveam nume,
va fi trebuit să auzim tot. Nu există muzică fără amintirea paradisului şi a
căderii.
Emil Cioran, în Lacrimi şi Sfinţi
