După divorţ, aşa cum am mai spus, Rubens s-a trezit, definitiv şi fără drept de apel, dincolo de graniţele dragostei. Formularea asta îi plăcea. Adeseori îşi repeta în sinea lui (o dată cu nostalgie, altă dată cu veselie): îmi trăiesc viaţa „dincolo de graniţele dragostei”.
Dar teritoriul pe care-l numea „dincolo de graniţele dragostei" nu aducea defel cu umbrita şi neglijata curte interioară a superbului palat (palatul dragostei), nu, era un teritoriu vast şi bogat, nespus de variat, şi poate mai întins şi mai frumos decît însuşi palatul dragostei. Printre numeroasele femei care-l ocupau, unele îi erau indiferente, altele îl amuzau, dar se aflau şi unele de care era chiar îndrăgostit. Trebuie să înţelegem această aparentă contradicţie: dincolo de graniţele dragostei, dragostea există.
Dacă Rubens respingea „dincolo de graniţele dragostei" aventurile sale amoroase, n-o făcea din lipsă de sensibilitate, ci din dorinţa de a limita existenţa lor la sfera erotică, de a le interzice orice influenţă asupra cursului vieţii sale.
Dar indiferent cum am defini dragostea, din această definiţie nu va lipsi niciodată ideea că dragostea e un lucru esenţial, ce transformă viaţa în destin: întâmplările ce se petrec „dincolo de graniţele dragostei", oricât de frumoase ar fi ele, au, în consecinţă, un caracter erotic absolut necesar.
Dar, repet: deşi izgonite „dincolo de hotarele dragostei", în teritoriul episodicului, se aflau printre femeile lui Rubens unele care stârneau în el duioşia, altele care îl obsedau, altele care-i pricinuiau amărăciunea atunci când îi scăpau, sau gelozia atunci când preferinţele lor înclinau spre alţii. Cu alte cuvinte, iubirile existau chiar şi „dincolo de hotarele dragostei" şi, întrucât „dincolo de hotarele dragostei" cuvântul „dragoste" era interzis, toate aceste iubiri erau, de fapt, secrete, şi, de aceea, mult mai atrăgătoare.
Dar, repet: deşi izgonite „dincolo de hotarele dragostei", în teritoriul episodicului, se aflau printre femeile lui Rubens unele care stârneau în el duioşia, altele care îl obsedau, altele care-i pricinuiau amărăciunea atunci când îi scăpau, sau gelozia atunci când preferinţele lor înclinau spre alţii. Cu alte cuvinte, iubirile existau chiar şi „dincolo de hotarele dragostei" şi, întrucât „dincolo de hotarele dragostei" cuvântul „dragoste" era interzis, toate aceste iubiri erau, de fapt, secrete, şi, de aceea, mult mai atrăgătoare.
Milan Kundera, în Nemurirea
