Sunt zdreanţa unui nor de toamnă
cutreierând văzduhul fără noimă
o, Soare-al meu, de-a pururi glorios !
Atingerea-ţi nu mi-a topit vaporii,
să ma fac una cu lumina ta,
şi astfel număr luni şi ani
de când sânt despărţit de tine.
Şi dacă asta e dorinţa ta
şi-acesta îţi este jocul,
atunci ia-mi golul ăsta zburător
şi zugrăveşte-l în culori,
cu aur poleieşte-l şi flutură-l pe vânt rătăcitor,
şi-apoi destramă-l peste feluritele minuni.
Şi iarăşi când dori-vei jocul
să-l sfârşeşti în noapte,
mă voi topi şi scufunda-n genune,
ori într-un zâmbet al dimineţii albe,
în prospeţimea străvezie a purităţii.
