Casa ce se goleşte prin plecarea iubiţilor păstrează încă o anumită muzică în inima singurătăţii sale. Dar casa golită fiindcă inimile s-au despărţit, este plină de o tăcere îngrozitoare. Chiar şi un strigăt de durere este nelalocul său. Trebuie să-mi înăbuş în mine acest strigăt de durere. Atâta vreme cât voi suferi, Rimala nu va avea o adevărată libertate. Trebuie să o eliberez în mod total, altfel nu mă voi elibera niciodată pe mine însumi de toate aceste minciuni... Omul a aţâţat atat de bine flacăra iubirii, încât a făcut să treacă de hotarele sale fireşti, în numele umanităţii, nu mai poate să o readucă între graniţele sale corecte. Prin forţa adoraţiei în dragoste, omul a creat un zeu al pasiunii, iar pe altarul acestuia nu mai trebuie aduse sacrificii omeneşti...
Rabindranath Tagore, în Casa şi lumea
