Mă opresc sub bolta de aur a serii
şi ochii dornici mi-i înalţ spre faţa ta.
Sunt la ţărmul Oceanului Eternităţii
unde nimic nu mai piere -
nici speranţă, nici fericire,
nici nălucirea unui chip văzut prin lacrimi.
Oh, afundă-mi viaţa secată în Ocean,
cufundă-mi-o-n adâncul acestei plinătăţi,
şi-ngăduie-mi o singură dată
să simt dulceaţa pierdută-a contopirii
cu-ntregul Univers!...
(fragment )
