Lăsați-mă să-mi
ard în lacrimi rana
În lanțuri grele puneți-mă, Zei -
De-acum zadarnic vastul țărm al mării
Îmi mărginește patria. Blestem
Pe tot ce are margine, să cadă.
Sporească-n veci nemărginitul cer.
Sporească-n veci nemărginitul haos.
O ! minte
care-acoperi infinitul
Descopere-te fără
ascunzișuri
Tu trup ce suferi
dă-te la o parte
Și sufletului
lasă-i loc să zboare
În marginile
lumii fără margini –
Gândire nevăzută
dar simțită
Intră de-acum în
cercul nebuniei.
Fii blestemată coaje care-n tine
Închizi cu sete rodul șI ființa.
Tipar care cuprinzi esența lumii
Desfă-te. Jgheab
ce-ndrumi pășirea apei
Lasă-i de-acum liberă căderea.
Voi forme descuiați-vă și fondul
Lăsați-l să se scuture-n lumină
De praful amorțitelor canoane.
Cetăți care închideți robi și neamuri
Desfaceți-vă porțile să iasă
Din voi, dezrobitorii și tiranii.
Picioare ale cântecelor moarte
Frângeți pășirea lentă și suavă
Și dați-vă de-a dura peste pagini.
Ceasuri ce-nchideți timpul, rupeți-vă !
Pleoape ce prindeți ochii, vă desfaceți –
Timpuri ce stați pe viață sufocând-o,
Voi mâini ce apăsați sufletul tainic
Da-ți-vă lături. Albii și profiluri
Ca niște cărți desfaceți-vă. Noapte
Rupe pecetea zilei și-ți arată
Sânii golași - iar voi surori măiestre
Lăsați-mă să joc în hora voastră.
