Acum îşi împlinea poetul gândul lui de tăcere universală
strânsese în dinți virtutea peșterilor mute
ca pe o glandă o grefase în laringele vorbăreților
iar a doua zi orașul se zvârcolea ca pompeiul sub lavă
tăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoare
(...)
tăcerea se întindea halucinantă nemiloasă pedepsitoare cum o visase poetul.
Geo Bogza - Tăcerea dezlănțuită (fragment)
