George Dmitriev Art
Și în timp ce corabia se apropia de port, el sta la prova, iar marinarii în preajmă-i. Și inima sa era o întoarcere acasă.
Și el vorbi, și marea era în vocea lui, și spuse: „Iată insula nașterii noastre; chiar aici pământul ne-a ivit: cântec de taină, imn spre cer, nedeslușire spre pământ; fiindcă cine, între cer și pământ, cântul să-l poarte și taina s-o desfire dacă nu propria noastră patimă ?
Da, marea ne dăruie încă o dată acestui țărm; suntem doar un val spre nesfârșitele-i valuri.
Și, iată, ne-a trimis înainte spre a-i vesti vrerea; dar cum o vom face dacă nu spărgând de stânci și nisip nepăsarea inimilor noastre?”
Kahlil Gibran, în Grădina profetului
(traducere de Radu Cârneci)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu