Kemal Kamil Akca Art
Ochii n-am să-ți mai privesc...
Mi-au fost dragi odinioară,
astăzi inima rănită
mi-o îngheață, mi-o-nfioară.
Ostenit de-atâta umblet,
pragul nu-ți voi mai călca,
mă voi duce-n larga lume,
nu voi sta în calea ta.
O privirea n-am s-arunc
spre căsuța mult visată,
unde stai și unde las
o speranță îngropată.
Numai gândul, zvăpăiatul,
după amintiri aleargă,
iară inima rănită
stă în zbucium să se spargă.
Ochii n-am să-ți mai privesc...
Mi-au fost dragi odinioară,
astăzi inima rănită
de răceală-ți se-nfioară.
