ocazia să intri pentru câteva clipe în fiinţa sa mai adâncă, în bucuria sa mai adâncă şi în tristeţea sa nespusă, nevăzută. (...)
Și dacă-ți aduci aminte cu dispreț, ori poate cu dispreț,
ori poate cu ură, înseamnă nu numai că nu ai avut răbdare, ci și faptul că, bun
cum te crezi și ești, te-ai închhis în tine într-o asceză cu monștrii, nu cu
zeii. A nu vedea bunătatea și bucuria din om, din semenul tău, înseamnă
autoflagelare spre nimic, spre un real gol și sterp, către un cosmos pustiu. Și
încă și mai pustiu cu tine însuți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu