Și zi cu zi te-îndepărtezi de mine,
Surâsuri și îngândurări absente...
Elanurile tale tot mai lente
Și zilele de ieri tot mai străine...
Din când în când, pe fruntea ta, prudente,
Înnourări pornesc să se anine,
Întunecând privirile senine
Atât de vagi, atât de elocvente.
Ți-am dăruit prea multe pătimașe
Mărturisiri, o dragoste prea lașe:
Vulcan încătușat de lavă rece.
Mă știi legat de tine ca stejarul
Încolăcit de iederă. Dar jarul,
Cum a venit, așa putea-va trece !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu