Anna Razumovskaya Art
Șuvița ce mi-ai dat-o ruginie,
Dintr-un portret de Tizian desprinsă,
Va fi la fel când, pe la tâmple ninsă,
Cu gloria lega-vei cununie.
Te văd trecând prin ani, dar neînvinsă,
Și fruntea ta de vis și alchimie,
De-o porți trufașă azi, străină mie,
Cu nimbul meu în veci o văd încinsă.
De mult nu voi mai fi decât o zare,
Când vei trăi reînoiri bizare,
Oficiind suav-sacerdotală.
Te pierd în fiecare zi, cu bucuria
De-a te găsi din nou în feeria
Și vraja, și cruzimea ta totală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu