Moartea nu este o pagubă - Seneca

Stephanie G. James Ar

Moartea nu este o pagubă, căci ar trebui să existe ceva păgubit de dânsa. Dacă te stăpânește atât de tare dorința de-a trăi mai mult, gândește-te că nici un lucru din cele ce dispar de sub ochii noștri, reîntorcându-se în sânul naturii din care au ieșit și iarăși vor ieși, nu se pierde. Ele încetează numai nu pier, și moartea care ne înspăimântă și de care fugim, nu răpește, ci întrerupe viața. Va veni o zi când vom ajunge iarăși la lumină. Mulți ar renunța la ziua asta, dacă nu s-ar reîntoarce după ce au uitat totul. Dar am să-ți arat altă dată mai lămurit cum tot ce pare că piere se transformă. Cel care se întoarce să plece de aceea împăcat. Observă ciclul fenomenelor naturii: vei vedea că în lumea asta nimic nu dispare, ci apune și apare succesiv. Trece vara, dar anul care vine o aduce din nou; se duce iarna, dar lunile ei o vor readuce; noaptea acoperă soarele, dar și pe ea o alungă ziua; stelele străbat drumul pe care l-au mai făcut; necontenit o parte a cerului urcă și alta coboară.

Seneca, în Scrisori către Luciliu

(traducere de Gheorghe Guțu)