Şi vii părem, cu aripile pline
De pulbere de zile şi de nopţi,
Doi fluturi de cristal, ciocnind destine
înmugurite-n vergi cu struguri copţi.
Zburăm în cercuri, aure solare,
Şi scriem rugi în ape şi-n văzduh,
Plutim cuminţi şi resfinţim altare
Cărăuşind lumina-n stei de duh.
Ne-ascundem toamna-n frunze-nvîrtejite,
Cetate efemeră-n zbor curat,
Şi vii părem în dimineţi smintite
Cînd visele prin ocniţi largi se zbat.
Dar vii, mai vii ca viaţa şi ca moartea
Ne ridicăm striviţi de tălpi şi glas,
Încununaţi cu sînge peste partea
Obrazului uitat de mult în ceas.
