Și totuși William James a avut noroc de cea mai deprimantă natură sufletească. Da, el a exterminat dintr-însul încetul cu încetul, cu supraomenească răbdare, germenul descompunerii. Vom vedea îndată cum. E necesar deocamdată să cunoaștem mai de aproape enigma acestui caracter.
„Orice filozofie este expresia unui temperament”. Nici un mijloc de-al cunoaște nu e mai indicat, decât aplicarea metodei sale asupra lui James însuși. Fiindcă niciodată legătura mai organică, identificarea mai contopită, nu s-a întâmplat între un om și doctrina sa ca în cazul filozofului american. Pentru el, concepția despre lume nu are nici o valoare abstractă, „în sine” mai ales, nu e rezultatul unui moment abstract în care creatorul se depășește, se înstrăinează de el ca să gândească esența firii. Sistemul cuiva este o caracteristică expresivă a unui individ, o semnificație caracterologică. Fiecare om, chiar și cel mai umil își are filozofia sa. Ca să înțelegem sensul gândirii, n-avem decât să analizăm caracterul. Evident că la William James acest lucru nu este ușor din cauza complexității alcătuirii sufletești: o prismă cu infinite fețe. Sunt contopite în ea mai multe fizionomii sufletești. Cu puțină atenție, unele din ele se pot degaja totuși.
Mihai Ralea, în Scrieri din trecut
