Alex Alemany Art
Suave mâini, ușoare mângâieri
La pian, în rozul serii vag cernite,
Pâlpâitoare aripi, adieri
Cu moliciunea vremii adormite,
Se bat ușor, aproape stânjenite,
În moscul vrăjitoarei încăperi.
De ce, neașteptată legănare,
Alini și dulce farmece bietu-mi gând?
Ce vrei, duioasă, galeșă cântare?
Și tu ce-ai vrut, încet refren plăpând,
Ce mori la geam, atâta de curând,
Deschis în boarea proaspătă de floare?
(traducere de G. Georgescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu