Ca ieri și azi și azi ca mîni
Tot depărtat de tine,
Și zile trec, trec săptămîni
De lunga-ți lipsă pline !
Și lipsa-ți o străbat, tu știi,
Ducîndu-ți dragă, dorul
Precum s-ar duce prin pustii
Cu setea-i călătorul.
În orizonturi far' de fund
Dau liber drum privirii,
Și nevăzîndu-te, m-afund
În lumea-nchipuirii.
Ș-aici, eu însumi Dumnezeu,
Din doruri arzătoare,
Din razele de curcubeu,
Din mirosul de floare,
Din tainele care-ntr-amurg
Dau freamătul pădurii,
Din armoniile ce curg
În vinele naturii,
Te plăsmuiesc din nou cum ești,
Cînd ești tu lîngă mine,
Cu-aceleași farmeci femeiești,
Ce m-au legat de tine !
Și-n aiurări adînci căzut,
Îți murmur lin amoru-mi:
Cînd însă dau să te sărut,
Sărut... în gol tot doru-mi.
Astfel cu lipsa ta străbat,
Ducîndu-ți vecinic dorul,
Precum se duce însetat
Prin stepe călătorul !...
.........................................
Pictură: Vladimir Volegov
