Foto: Alex_Li
Se ruinează vremea pe dealuri
Iar eu ascult cum cade din crengi
Vorba rotundă a verii,
Când aș voi să-ți mângâi gâtul extatic
Și gândul.
Se înserează în mine,
Te caut și nu te găsesc.
Niciodată n-am fost mai singur,
Niciodată nu te-am strigat
Mai dureros și mai pur
În neliniștea lumii.
Și nici o speranță în întuneric
Să văd steaua sub care veneai.
