21 decembrie 2015

Întâia zăpadă - Alfred Margul-Sperber



Ușor ca lebăda pe lacul clar,
Așa sosi mătasea albă-n dar.

Minune rece, sclipăt alb de stea
Ca visul firav, primii fulgi de nea,

Pe mâini, în trecăt, puful lor topind,
Căzură lin, ca fluturii murind.

Pe chipuri așterneau dulci sărutări,
Și câmpul se-ntindea, creștea în zări.

Cădeau neauziți, ca un fior...
Nu mai e câmp, ci lung, un alb covor,

Cu licăriri albastre în amurg
Și fumuri albe ce din hornuri curg.

Din crugul serii, reci, vin adieri...
Se-ascunde lumea în adânci tăceri.



Traducere de Lazăr Iliescu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...