Foto: lolitataraa
Ce departe îi era inima!
Viața nu i-ar fi fost de ajuns
s-o cuprindă. El se deschidea
în fața depărtărilor, pregătit
pentru tot ce l-ar fi putut ucide.
Cu tandrețe accepta
greul despărțirilor, darurile
îndoielii de sine. și cum îl tortura
fericirea de a se vedea singur, de-a alege
la nesfârșit sa fie printre aleși.
Singurătatea e aidoma unui manual
de desăvârșire. Nu se știe niciodată
pâna când și care stăpân al lumii acesteia
decide… Întrezărim doar o față nevăzută.
